Wednesday, December 23, 2015

Sfat gratis

A fost odată un om trist. Era trist dimineața când răsărea soarele, pentru că pe câmp se ridica ceața și caprele păreau resemnate. Era trist la prânz, pentru că ciorba avea gust de leuștean și borș. Era trist după prânz, când soarele care începea să se încline punea dungi tremurătoare pe zidurile clădirilor. Era trist când privea traficul; trist când privea cerul; pomii; fântânile; copiii la joacă și rățuștele pe gârlă. La apusul soarelui, nespus de lent și trist vara, uluitor de trist și subit iarna, ridica ochii și adresa un imn de laudă tristeții universale, atât de frumoasă. După căderea serii, îl întristau pe rând luminile mașinilor, pavajul umed, scrîșnetul frânelor și pocnetul portierelor, căderea sau creșterea frunzelor după anotimp, curgerea apei, emisiunile de la televizor, conversațiile telefonice, roboții din bucătărie, patul. Apoi venea somnul, blând și trist ca un suspin.

Azi așa, mâine așa, anii treceau. Ce să facă?

Poate că nimic. Nu e nevoie să fim cu toții veseli. Sentimentul de tristețe pe care viața conștientă îl poate insufla unora este la fel de legitim ca sentimentul de veselie. Între veselie și tristețe nu există nicio contradicție. Totuși după un anumit număr de ani tristețea începuse să-i afecteze buna dispoziție. Asta îl îngrijora. Cu tristețea, un om poate trăi, dar cu proasta dispoziție, ba.

Azi așa, mâine așa, văzând omul că zi de zi se trezea tot rău dispus și nu-i mai trecea, hotărî să meargă la un vraci. Vraciul nu era gratis și omul spera să capete un sfat folositor în schimbul sutei de euro pe care vraciul o băgă în buzunar fără să clipească.

- Și ce vă supără?

Pusă astfel, problema îl nedumeri. Ceru răgaz de gândire de o săptămână.

După o săptămână,  proasta dispoziție îi trecuse și tristețea îi reveni, îmbrăcată în culorile ei obișnuite, verde umed, albastru profund, gris perle, ca o dimineață de noiembrie sau o scenă de balet din Dama cu camelii.

- Nu mă supără nimic, spuse el. Dar banii păstrați-i că a meritat.

Ca și cum vraciul ar fi avut de gând să-i înapoieze! Iată de ce sunt oamenii triști, se gândi. Pur și simplu nu înțeleg cum funcționează lucrurile…

No comments:

Post a Comment