Thursday, December 24, 2015

Cursuri dans nunta: Vals vienez, tango pasional sau mix latino?

Iti doresti ca nunta ta sa fie speciala, unica si sa ramana in memoria tuturor invitatilor drept „nunta la care m-am distrat cel mai bine”?! Cu totii ne dori asta iar atunci cand hotaram sa ne ocupam singuri de oganizarea evenimentului, provocarea este si mai mare!

Printre puncte esentiale ale unei nunti reusite se numara, bineinteles, si dansul mirilor! Aici problemele incep sa apara in momentul in care trebuie sa hotarati ce cursuri dans nunta vreti sa urmati. De aceea, cel mai bine este sa apelati la un specialist in domeniu.

 In cadrul scolii de dans Trimph Dance Academy, fondatorul si antrenorul Iulian Panait, dansator profesionist, dublu campion national, dublu vicecampion national si reprezentant al Romaniei la trei Campionate Mondiale de dans sportiv, va poate ajuta sa luati cea mai buna hotarare.

Cu o experienta de peste 7 ani in organizarea si dezvoltarea coregrafiilor personalizate pentru dansul mirilor, atat Iulian Panait cat si ceilati instructori ai scolii va vor ajuta si indruma astfel incat momentul vostru sa fie unul de-a dreptul spectaculos.

Vals vienez, tango sau poate un colaj energetic de dansuri latino? Care va fi alegerea voastra?  Stiu ca pare complicat si inainte de a alege ceva vreti sa fiti foarte siguri ca totul sa fie in armonie atat cu ceea ce va doriti voi dar si cu celelalte elemente alte evenimentului.

In prima faza, valsul vienez pare alegerea potrivita, cunosteti deja pasii si melodia pe care vreti sa dansati. Impreuna cu instructorul nu mai trebuie decat sa  puneti la punct detalii si dansul e gata.
Pe de alta parte, tango-ul este cel care va caracterizeaza cel ma bine, atat pe voi cat si relatia voastra: pasiune, ritm, spontaneitate, sincronizarea si  libertate. Tangoul  pare sa fie o provocarea careia ati vrea sa-i dati curs si  sa faca parte pentru totdeauna din viata voastra.nu-i asa?

Si nu in ultimul, puteti alege sa va impresioanti invitatii cu un colaj de dansuri latino. Cu siguranta, nimeni nu se va astepta ca voi sa renuntati la clasicul vals si sa dati  frau liber imaginatie pe ritmuri latino! Un mix energetic de salsa, bachata si merengue, condimentat la final cu pasi de rumba poate fi alegerea ideala pentru voi?

Ce spuneti?

Wednesday, December 23, 2015

Sfat gratis

A fost odată un om trist. Era trist dimineața când răsărea soarele, pentru că pe câmp se ridica ceața și caprele păreau resemnate. Era trist la prânz, pentru că ciorba avea gust de leuștean și borș. Era trist după prânz, când soarele care începea să se încline punea dungi tremurătoare pe zidurile clădirilor. Era trist când privea traficul; trist când privea cerul; pomii; fântânile; copiii la joacă și rățuștele pe gârlă. La apusul soarelui, nespus de lent și trist vara, uluitor de trist și subit iarna, ridica ochii și adresa un imn de laudă tristeții universale, atât de frumoasă. După căderea serii, îl întristau pe rând luminile mașinilor, pavajul umed, scrîșnetul frânelor și pocnetul portierelor, căderea sau creșterea frunzelor după anotimp, curgerea apei, emisiunile de la televizor, conversațiile telefonice, roboții din bucătărie, patul. Apoi venea somnul, blând și trist ca un suspin.

Azi așa, mâine așa, anii treceau. Ce să facă?

Poate că nimic. Nu e nevoie să fim cu toții veseli. Sentimentul de tristețe pe care viața conștientă îl poate insufla unora este la fel de legitim ca sentimentul de veselie. Între veselie și tristețe nu există nicio contradicție. Totuși după un anumit număr de ani tristețea începuse să-i afecteze buna dispoziție. Asta îl îngrijora. Cu tristețea, un om poate trăi, dar cu proasta dispoziție, ba.

Azi așa, mâine așa, văzând omul că zi de zi se trezea tot rău dispus și nu-i mai trecea, hotărî să meargă la un vraci. Vraciul nu era gratis și omul spera să capete un sfat folositor în schimbul sutei de euro pe care vraciul o băgă în buzunar fără să clipească.

- Și ce vă supără?

Pusă astfel, problema îl nedumeri. Ceru răgaz de gândire de o săptămână.

După o săptămână,  proasta dispoziție îi trecuse și tristețea îi reveni, îmbrăcată în culorile ei obișnuite, verde umed, albastru profund, gris perle, ca o dimineață de noiembrie sau o scenă de balet din Dama cu camelii.

- Nu mă supără nimic, spuse el. Dar banii păstrați-i că a meritat.

Ca și cum vraciul ar fi avut de gând să-i înapoieze! Iată de ce sunt oamenii triști, se gândi. Pur și simplu nu înțeleg cum funcționează lucrurile…